Finalitate, scop sau cale….

Iubirea ne insufleteste, ne anima si ne trezeste cu adevarat la viata. Orice om de pe planeta se naste a doua oara in momentul in care incepe sa iubeasca iar iubirea este insasi esenta unificatoare a vietii. Toată fiinta renaste atunci cand iubim. Sufletul mintea si trupul sunt perfectionate prin suflul iubirii. Mare graţie să poţi să iubeşti! Mare binecuvîntare este faptul că sufletul nostru poate să iubeasca! Pastrati-va mereu naturaletea dragostei, protejati si faceti ca aceasta sa creasca curata si sanatoasa. Lasati iubirea sa curga in si prin voi neobstructionata macar cateva zile şi veti vedea ca doar ceea ce-si are radacinile in adevar si spirit mai poate sa reziste in viata voastra. Nimic nu insufleteste, nimic nu purifica, nimic nu insanatoseste si nimic nu te implineste mai mult decat IUBIREA!
Tind sa cred ca majoritatea din voi ati trait cu adevarat acest minunat sentiment macar o data in viata.
Am cunoscut si eu pentru prima oara IUBIREA… o iubire la maturitate, as spune, dar puternica, o iubire care a purificat, a implinit si a bucurat. Dar ce te faci daca Dumnezeu a ingaduit sa-ti bucure sufletul cu o astfel de “minune”, daca cel iubit probabil nu o impartaseste? Daca nu poti sa o strigi in gura mare, daca nu poti sa mangai cu o soapta urechea celei careia ii este daruita? Daca nu poti auzi macar din cand in cand din partea celuilalt cuvantul “Te iubesc” sau macar sa simti printr-o imbratisare sau gest ca cineva primeste ceea ce tu oferi neconditionat? Cum se termina o iubire care nu este impartasita de celalalt? Cum sa pastrezi si sa infloresti o iubire mare atunci cand te izbesti de un zid care nu este in putinta ta de a-l indeparta? Cum poti ramane fericit si implinit? Pentru a depasi aceste momente de incertitudine ar exista doua alternative: sa incerci sa-ti “omori” sentimentele – ceea ce e foarte greu atunci cand acestea chiar sunt adevarate si sincere si… puternice, pentru a-ti putea pastra linistea si seninatatea din suflet sau sa suferi, cu aceeasi intensitate cu care iubesti, in tacere, ceea ce nu te poate face nici fericit, nici implinit, ci doar constient de ceea ce poti darui si daruiesti, iar asta nu te ajuta decat sa evoluezi.
Si totusi, daca ne gandim bine, Iubirea nu este o finalitate. Cel putin iubirea pentru cineva nu este o finalitate si nici un scop, ci doar o Cale. Chiar daca iti este împartasita sau chiar daca nu iti este impartasita trebuie sa continui sa mergi….sa mergi pana vei afla ca tot ceea ce-ti doresti sa primesti este in tine. E mai frumoasa viata cand iubirea este impartasita, e frumoasa viata cand exista iubire, chiar si neampartasita, decat deloc, insa şi intr-un caz si in celalalt trebuie să continuam sa mergem. A merge mai departe nu inseamna sa abandonam iubirea ci doar asteptarile ce ne leaga de acea iubire. Oricine iubeste are asteptari de la cel pe care il iubeşte. A continua sa mergi ar insemna sa iubesti, dar sa-ti implinesti asteptarile prin descoperirea faptului că esti TOTUL. Avem in noi totul, suntem totul. Pare paradoxal si putini vor intelege, dar va spun ca vine o vreme cand treci chiar si dincolo de iubire. Pentru marea majoritate, iubirea este “un pod prea indeprtat”, insa pentru cei ce au avut sansa sa iubeasca cu putere, au avut totodata sansa sa intrevada ca exista ceva care transcende chiar si iubirea. De aceea va spun, nu renuntati la iubire, dar nici nu va legati de ea. Cautati-va implinirea cu iubire si prin iubire, dar nu asteptati ceva in schimb. Altfel veti suferi. Si inca rau!

S-ar putea sa iti placa si...

Pin It

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *