Jurnalul londonez a unei romance

O tanara romanca, dezamagita de calitatea vietii din Romania, si-a facut bagajele si si-a incercat norocul in Londra. Ne impartaseste si noua primele impresii si, intrucat descrierea sa este foarte elocventa, nu isi au rostul prea multe comentarii pe marginea textului redactat de dansa. Cunosc mai multe persoane plecate in Anglia si fiecare are propria parere despre traiul de acolo, am analizat informatiile si impresiile primite si cred ca, Iancu Lavinia, tanara din discutie, e mult mai indreptatita sa ne vorbeasca in cunostiinta de cauza despre lumea de acolo. Sa citim cateva din gandurile sale:

Plecarea

Gata! Mi-am luat inima-n dinţi şi m-am hotărât să plec! Viaţa e cam grea la noi acasă. (din mai multe puncte de vedere pentru mine!) .Aşa ca de ce sa nu încerc să văd cum stă treaba asta cu emigrarea. Ştiu că nu e uşoară! Dar de ce să nu îmi încerc şi eu norocul!? Am auzit că in Europa cel mai bine se câştigă în Marea Britanie şi Germania, dar cum cu limba germană nu ma prea împac, Marea Britanie câştiga în detrimentul Germaniei, ca la un meci de fotbal… Aşa că… direcţia Londra!

*
După un drum puţin obositor cu microbuzul spre aeroport şi cu avionul, iată-mă ajunsă în ţara ploilor „United Kingdom”! Pe parcursul zborului am trecut printr-o zonă de turbulenţă… nu prea plăcută pentru stomac! (Sic!). În timp ce pilotul aeronavei se pregătea de aterizare, majoritatea pasagerilor au aplaudat în semn de mulţumire pentru dexteriatea piloţilor de a aduce aparatul la sol. Cu această ocazie, am făcut cunoştinţă şi cu adevăratul gentalman britanic şi anume… un „domn” care împreună cu prietenii lui ne-a făcut pe toţi pasagerii „idiots”… deoarece am îndrăznit să batem din palme!

Prima impresie

În fine, aceasta a fost doar prima dintre ciudăţeniile trăite aici, pe aceste meleaguri. Ca să nu mai spun că… deseori am avut impresia că sunt în Asia, Africa sau poate Orientul Mijlociu. Este plin de oameni de culoare de diferite naţionalităţi. Dar nici asta nu ar fi o problemă… Adevărata problema este mizerie de nedescris pe străzi! Credeţi-mă! Nu vă puteţi imagina cât de curat este oraşul de pe malul Crişului Repede, de unde am plecat… pe lângă vestita Londră. Şi pe deasupra mai şi pute a urină destul de des… Am dedus că acest „fenomen” este cauzat de faptul că toţi beau, foarte mult, mai ales bere. Imediat după ce ies de la serviciu merg in pub-uri la băute şi e posibil că nu sunt suficiente wc-uri publice… aşa că se uşurează pe unde apucă! Deci cam asta a fost „Wellcome to London” pentru mine!

Unde locuiesc?

Londra e împărţită pe 6 zone, iar eu stau în zona 2, adică una din cele bune zone, cică. Zona 1 e centrul, unde e situat Wesminster Abbey, Big Ben şi alte atracţii turistice pe care le ştim cu toţii de prin filme sau reviste! Zona 6 se află în afara Londrei, şi se remarcă prin case şi străzi mai curate, iar următoarea comparând calitatea şi curăţenia este zona 1 unde se face curatenie zilnic. Zona 4 e plină de români, bulgari, albanezi, ţigani şi alte rase…. Oricum am făcut poze să vedeţi, din zona 2. Numai spun că în metrouri am văzut persoane „care beau sau mănâncă ceva”. O bere, un suc, o cafea şi apoi lasă pe jos, pe marginea geamului, sau pe banchetă: ambalaje, sticle, cutii cu resturi de meniuri de la McDonald’s, ziare… Ce mai! Mizerie cât cuprinde. Aşa că la capitolul curăţenie toate zonele stau foarte prost.

Şi culmea… mă întreb de ce oamenii de pe-aici sunt aroganţi, gălăgioşi, încrezuţi şi indiferenţi la tot ce mişcă din „alte ţări mai puţin neaoşe”. Nici nu pot să vă descriu… Oare aceştia ne învaţă pe noi ce înseamnă bunul simţ…? Hm! Mai au foarte mult să ne ajungă… Sincer! Dar, desigur, avem şi noi foarte multe capitole unde ni se pot da lecţii…

În căutare de muncă

Oricum, eu iau viaţa aşa cum este, încerc să nu mă stresez şi chiar să nu bag în seamă prea mult lucrurile negative. Încerc să mă adaptez din mers. Ieri am aplicat on-line pentru toate job-urile posibile în zona de est, sud-est şi centrul Londrei (pentru că eu locuiesc în zona de est şi vreau să fiu mai aproape de casă). Aştept răspunsul lor, dar oricum mai aplic şi în seara asta pentru alte job-uri şi… nu numai în domeniul cosmeticii… la care (zic că) mă pricep! Am să verific pe internet şi site-ul comunităţii de români de aici. Între timp am să mă interesez de un curs bun de machiaj… Nu am intenţia să stau prea mult fără servici, aşa că mâine mă duc la o agenţie a unor polonezi (sunt foarte mulţi aici) care au ajutat-o şi pe o prietenă de-a mea pentru a obţine „Naţional Inssurance Number” (NIN), adică un fel de carte de identitate. Fără NIN, ca emigrant, nu poţi face nici o mişcare…”

(Pe curând)

Lavinia IANCU
Londra, UK
13 iunie 2011

S-ar putea sa iti placa si...

Pin It

One thought on “Jurnalul londonez a unei romance

  1. Londra si UK se bazeaza pe marketing,pe publicitatea care si-o fac. Au si lucruri de vazut,dar adevarul e ca in principal e vorba de cum isi promoveaza imaginea,in orice rahat de lucru pe care il promoveaza. Din acest punct de vedere Romania e in partea opusa,adica avem lucruri si locuri cu adevarat interesante,insa promovate prost sau insuficient,raportat la valoarea lor.
    Cu referire la cultura si la bunul simt,pot spune,dupa ce am trait printre ei,ca nu exceleaza. Dimpotriva,”otvismul” e un fel de doctrina in care cred toti,se cred buricul pamantului,fara insa a se baza pe ceva in afirmatiile lor.Ei,poate gresesc – pe ceva se bazeaza totusi – pe bani stransi din Common Wealht timp de secole,precum si din exploatarea mirajului bogatiei – e plin plin ochi de emigranti,pe care ii trateaza ca pe slugi. Traiesc bine bazandu-se exclusiv pe munca altora – e plin de negri,indieni si alte natii – natia engleza e extincted. Insa isi permit in acelasi timp sa faca gura – mi-ar placea ca intr-o noapte sa dispara TOTI imigrantii din uk,fara sa mai poata veni niciunul,sa ii vad ce ar face atunci…

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *