Despre nume si nu numai

Numele îl primeşti la naştere… atunci când eşti mic şi lipsit de cuvânt şi personalitate! Ţi-l dau parinţii sau naşii după cum cred ei de cuviinţă! Uneori numele devin comice pentru purtătorul matur! Cărţile de telefon sunt cele mai veridice documente care demonstrează acest fapt. Cele mai maiestuoase sunt cele dedicate domnitorilor: Atilla Codrin Roman, Burebista Blidar, Caesar Averescu, Decebal Curta, Decebal Traian Remeş, Napoleon Jumară, Maximilian Scurtu, Pericle Avădanei, Radu Bogdan Vodă, Lenin Capnegru, Lenin Roşdaş, Menumorut Munteanu.

Apoi trecem la cei ai căror părinţi sau naşi au fost influenţaţi de politicieni, cântăreţi, actori sau alte personaje celebre: Adriean Celentano Popescu, Alexandru Dick Păsărică, Anton Zorba Solomon, Batman Sorescu, Brad Piţ, Constantin Bred Pit, Brigita-Bardo Kovacs, Ciarles Bronson Brăcinariu, Crăciun Moş, Cucu Baum, Ducipal Calbreaz, Elvis Georgian Gagiu, Evita Bivolaru, Fabio Şeptecai, Guliver Amititelu, Janpolbelmondo Gabor, Anus Kinga Korodi, Leidigaga Costescu, Madonna-Graziella Şeitan, Mariano-Monamour Ion, Marin Cervantes Darac, Marius Curucli, Nicolae Moş, Pardailan Lingurar, Rambo Roşca, Shakespeare Spiridon, Socrates Săsărman, Viorel Pavaroti Postelnicu, William Brânză, Yahoo Dragoman… şi alţii.

Trecem la iubitorii de sport: Bănel Craioveanu, Gică-Hagi Amariei, Vasile San-Siro Ciocoi, Rică-Pele Răducan, Maradonna Floriana Cucoş, Ronaldo Zidane Andreescu… Apoi mai enumărăm câteva nume formate din diminutive şi înscrise mot à mot la „biroul populaţiei”: Blânduţu Amariţei, Costeluş Armaşu, Căpşunica Costescu, Mioara Ciobanu, Strugurel Cârciumaru, Bombonica Pamfilie, Zolică Petrescu, Florică Baboi, Triţă Făniţă, Râurel Bălan, Jenică Cicic, Amorel Vătămănescu, Musculiţa Ionescu, Stănică Bostan, Titircă Petrescu, Zambilica-Sultana Kricopol, Vanilica Baba.

Ilarul explodează atunci când aceşti “diminutivi’ cresc mari şi îi depăşesc fizic pe seniori. Adica „florinul” rămâne de 70 de kilograme, iar „floricelul” ajunge la 120. Să încercăm să compunem o minipiesă de teatru pe acest subiect:

FLORINII DIN FLOREŞTI
(piesă într-un act)

Zi cu soare. Bărbaţii a patru generaţii de Florinii din familia Boboc se plimbă pe Strada Mare a orăşelului patriarhal Floreşti. Deodată, nu departe de florăria „Zambilica SRL”, dau nas în nas cu vărul Florentin Treiscaietzi însoţit de un necunoscut. Încep prezentările:

Florentin Treiscaietzi: Oho-ho-ho! Pe cine văd! Rudele mele…! Vi-l prezint pe Sică-Narcisică, amicul meu pe care de fapt în cheamă…

Necunoscutul: Narcis Mugurel Floroiu. Profesor de botanică!

Grăsanul Junior de 120 de kile (puţin cam bâlbâit!): Flo-flo-ricel Bo-bo-boc…

Necunoscutul NMF: Încântat de cunoştinţă! Vai domnule Floricel, dumneavoastră sunteţi rudă cumva cu premierul Boc?

Grăsanul Floricel: Nu-nu-nu! Eu ssssunt Bo-bo-boc! El e doar Bo-bo… ptiu fir-ar să fi-fie! El e doa-doar Eeeeeeeeemil Bo-boc. Boc! (şi zâmbeşte uşurat!)

Subţirelul tată de 70 de kilograme zis şi Bunicu (se prezintă şi el): Florin Boboc-Floarerară – fost senator, actualmente cântăreţ la baluri şi petreceri!

Străbunicu (ţanţoş, bătând milităreşte din călcâie): Florea Boboc-Dindeal – scriitor şi rezervist.

Copilul nepoţel-strănepoţel (doi ani şi trei luni): Pe mine mă cheamă Lică! Lică -iepulică!

Floricel 120 de kg (tatăl copilului): Pe-pe ti-tine te cheama Flo-Flo-Flo-rică Bo-bo-boc şi numai mă-mă-mica ta îţi spu-pune Ri-Rrrrică… Să-să-să nu mai sssssssspui aia cu ie-ie-iepurrraşu’ că-că-că e urrrrât – urât tarrrre!

Ăla micu CNS (cu o mutricică obraznică): Lică, Liiică… Lică-iepulică! Şi scoate limba la tăticul cel gras.

Floricel 120 (suparat): Sssssă-ţi fi-fie rrrrrrruşine! şi îi plesneşte o palmă peste posteriorul cu scutec… Că, deh, unde dă tata creşte!

Florică zis şi „ăla micu” (plângând în hohote): Să nu mai dai în cutecul meu că mă doale… Eşti lău! Lău de tot! Un tată lăăăău!

Străbunicu Florea Boboc-Dindeal 50 de kile+ (îl ia de-o ureche pe F120kg): Nepoate Floricel ai făcut un gest nesăbuit! Ai dat într-un suflet nevinovat! Se zice că… copiii nu trebe să-i atingi nici măcar c-o floare!

Ăla micu CNS (plângâd şi mai tare): Luşine! Luşine! Pentlu că m-ai bătut, o să te spun la mama că faci pipi în chiuveta de la bucătălie! Batăcuşule!

Toate generaţiile se uită întrebător la Nepotul de 120 de kg!

Floricel 120 (roşu la faţă ca un rac): Mi-mi-minte! Mi-mi-minte!

Florentin Treiscaieţi (încercând să salveze situaţia): Nu mai plânge Florică! Dacă nu mai plângi te ia nenea Florentin la grădina botanică să-ţi arate florile.

Ăla micu CNS (smiorcăindu-se): Dar futuli sunt pe acolo? De ăia cale zboală din floale în floale? Dal păsălele…? Vleau-vleau la păsălea şi la futule!

Cu toţi încep să zâmbească uitându-se cu subînţeles la Grăsunul-Junior bâlbâit – verde la faţă!

Florentin Treiscaieţi: Sunt, sunt! Promit că te duc, dar numai dacă îmi spui o poezie?

Ăla micu CNS (işi şterge ultima lacrimă şi începe să recite):

Întl-un coş cu violele
Şade două păsălele
Amândouă cilipesc
Eu pe… tine te iubesc!

Nene! Acuma mă duci la futule şi la păsălică?

(Fine del primo tempo!)

***
DENUMIRI CIUDATE

Continuând divagaţia despre ciudăţeniile denumirilor, vă prezint câteva nume oficiale de localităţi de pe teritoriul României: Cocoşeşti, Cioara de Sus (Judeţul Alba), Labasint, Zimand Cuz (Arad), Miroşi (Argeş), Spermezeu (Bistriţa-Năsăud), Căpăţâna Porcului (Braşov), Udaţi-Mânzu (Buzău), Beliş (Cluj), Teţcoiu (Dâmboviţa), Coţofenii din Dos (Dolj), Bulbucata, Gogoşari, Toporu (Giurgiu), Sculeni (Iaşi), Buda, Afumaţi, Flămânzeni (Ilfov), Iapa (Maramureş), Prăjeşti, Calu (Nemţ), Mierleştii de Sus (Olt), Urlaţi, Băicoi (Prahova), Cumpărătura, Pârţeştii de Sus şi de Jos (Suceava), Măciuca, Căcăcioasa, Milcoiu, Muereasca, Lungeşti, Mădulari (Vâlcea), Vârtescoiu (Vrancea).

Din Anuarul Statistic al României, Direcţia Generală de Evidenţă, Bucureşti, spicuim câteva nume de familie destul de populare extrase de pe saitul:
http://www.jurnale.ro/Cele_mai_ciudate_nume_romanesti-e4973-44111.html

Acru (6 persoane), Belibou (507), Beţivu (219), Blegu (515), Boroboaţă (5), Botderaţă (48), Boubătrîn (119), Bounegru (611), Bubă (87), Bucă (2.996), Bucilă (228), Bulă (5), Bulan (7), Caca (2), Castron (25), Coi (3), Curcă (4.795), Curu (6), Flocea (1728), Găinaţ (61), Găleată (276), Gunoi (41), Hitler (1), Jegu (95), Justiţia (2), Labă (880), Lămâie (18), Ministru (22), Mortu (581), Muc (29), Muia (233), Nebunu (850), Nespălatu (70), Oasenegre (109), Păsărică (1.669), Pârţan (9), Pierdevară (23), Pipi (226), Pişu (54), Pizdelea (7), Poliţia (3), Portocală (65), Prostu (1), Puţică (244), Regulatu (27), Roadevin (173), Sarcină (255), Semafor (1), Sfârc (16), Slăbuţu (193), Slănină (186), Stricatu (80), Strugurel (192), Sulă (193), Sulică (540), Uşăînchisă (10),

DOUĂ POVESTIRI…

Închei cu două povestiri, două relatări despre nume ciudate… Nu bag mâna în foc că-s adevărate, dar merită să vă descreţiţi puţin fruntea cititndu-le:

Prima povestire. Prin anii ’50 în comuna Icsuleni din Dolj… venise un învăţător nou însurat cu o unguroaică din Ardeal. Femeia, cumescade s-a acomodat uşor cu locurile, mai ales că sătenii au tratat-o cu respect… invăţând de la ea cum să folosească boiaua de ardei dulce la gătit şi cum să facă un gulaş de zile mari. În memoria strămoşilor săi, primul copil pe care l-a născut l-a botezat Zoltán, alintându-l cu diminutivul Zolika… Desigur ea îl pronunţa pe ungureşte „Zolika”, dar românaşii îl strigau Zolică… Aşa de mult au îndrăgit oltenaşii numele lui Zolică, încât mulţi copii din sat şi împrejurimi au fost botezaţi Zolică! Şi astfel a apărut pe lume cu acte în regulă: Zolică Popescu, Zolică Marin, Zolică Barbu, Zolică Ionescu şi mulţi alţii! Tot Zolică a fost şi regretatul fotbalist Zoltan Crişan (1955-2003) de la echipa Universitatea care a intărit şi mai tare faima „zolicilor olteni”.

A doua povestire este cea care se referă la denumirea localităţii Zimand Cuz. C-o fi adevărată sau nu, eu v-o relatez aşa cum am auzit-o şi eu de al un prieten glumeţ care locuia prin acea zonă. O istorie onomastică plină de umor. Prin anii ’50 comuna se numea simplu Zimand. Când s-a trecut la noua organizare administrativă, adică trecerea de la regiuni la judeţe, Aradul a devenit municipiu şi capitală a judeţului unde se şi afla şi comuna cu pricina. Cineva de la Bucureşti, de la direcţia de topografie, l-a sunat pe noul primar, care pare-mi-se se numea Şimăndan (sic!) şi a vrut să verifice numele localităţilor incluse în noul judeţ. Când s-a ajuns la Zimand, au început controversele:
– Alo! Alo! Cum ai zis tovarăşe primar?
– Zimand!
– Simand? Tov Şimăndan, las’ că ştiu eu cum vă cheamă! Cum se numeşte comuuuna? Cu „S” sau cu „Ş”, că trebuie să scriu corect în acte…
– Aaaalo! Zimand am zis! Aşa se numeşte comuna: Zimand! ‘nţeles tovarăşe? Zi-mand!
– Alo, alo! Am înţeles acum! Deci, Şimand!? Păi, e cumva comuna dumitale de naştere? Oare de-acolo ţi se trage numele?
– Nu tovarăşe! Z-i-m-a-n-d am zis! Zimand cu „z”! Aţi înţeles? Cu „Zî”!
– ’nţeles să trăiţi! Zimand Cuz!

Şi, Zimand Cuz, i-a rămas numele în toate harţile şi actele oficiale! Ba sau mai găsit câţiva şi mai deştepţi de pe la partid, care au vrut mai târziu, să îi mai adauge un „a” patriotic la sfârşit, ca să se înţeleagă că ar avea ceva legături cu domnitorul Alexandru Ioan Cuza.

PSJr.
iunie 2011

S-ar putea sa iti placa si...

Pin It

2 thoughts on “Despre nume si nu numai

  1. Treaba cu Zimand Cuz e doar o legendă din câte văd pe internet. Numele localității se scrie împreunat și se numea inițial Zimandköz pentru că a fost întemeiată de maghiari. Ulterior, au venit și români în localitate și așa a luat denumirea de Zimandcoz în română.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *