Lectia de romgleza si alte dandanale lingvistice

Romgleza sau romglish, este un nou jargon care invadează din ce în ce mai mult spaţiul mioritic! Conţinând un amalgam de cuvinte din engleza americană combinat cu „dulcea limbă românească”, noul mijloc de comunicare, poceşte de fapt ambele limbi. Meniurile cârciumilor sunt pline de exemple elocvente: „Mămăligă ala Arizona”, „Stec ca la Nuiorc”, „Adidaşi cu fasole”. Sau firmele stradale care grăiesc cam aşa: „McDobre’s Fast food”, „Frosa’s parlour de ghicit în bobi, cofi şi‘n buks”, „Secondhendul lui Taica Lazăr”, „Baburică’s ningea-şkul”, „Pandele’s bookshop”, „Şopul Marghioalei”, sau „LaBush – frizer de câini”! Ce credeţi că diasporienii sunt mai breji? Păi cum stăm cu: „Să facem un shopping” sau cu „Mă duc la job cu carul”? Cei mai simpatici mi se par românii new-yorkezi! Ei merg în Manhathan cu „saboiul” (subway – metrou).

Merită să vă povestesc o întâmplare veselă, cu speranţa de a vă distra puţin! Nu de mult am fost invitat aici la Sydney, la o petrecere românească. Destinul a făcut să fiu aşezat lângă o simpatică matroană, originară din Dudeşti. Domnia sa mi-a facut cea mai ilară demonstraţie de romgleză pe care am auzit-o vreodată în Ţara Cangurului. De cum a sosit la masă, a început să scoată porumbei şi perle pe gură: „Scuzaţi că am ajuns lait (late)! De fapt întârziase mai bine de o oră! Vai sunt aşa de hangri (angry). M-a adus un cabi (cabbie – şofer de taxi) pe coclauri, ca să-mi ia mai mulţi moni (money). Dacă n-ar fi fost şaua (shower – ploaie măruntă) aş fi uolcănit (de la to walk – a merge) până acilea…” S-a prezentat: „Madam Fifi”, după care a inceput să facă ilustre comentarii despre bucate: „Vai dom-le, ce mult sifa (seafood) e pe masă! Astea costă o mulţime de dala (dollar). Cel mai mult îmi place lobsta (lobster), fişfinga (fishfinger) şi oistrah (oysters). Suzuchi (zucchini) nu e aşa de buni ca castraveţii muraţi! Alo, domnu’ din colţ! Poţi să-mi dai strachina cu acnee (iahnie) până nu se termină? Vai ce mult seamănă doamna de lângă cel sărbătorit cu Mona Laiza Anaconda (n.a. Minelli sau Gioconda!?). Hei şefu! Daţi drumu’ la hita (heater) că se răcesc doamnili la demisol… Ha, ha, hi!” Cel mai mult m-am amuzat când a dat peste cap bolul destinat spalatului pe mâini după lipicioasele sifa. A făcut o grimasă şi un comentariu: „Ăştia sevesc supă fără să pună linguri la masă! Să ştii nenică că chiar şi supa japonejilor, aia de se chema mişu (miso) e mult mai gustoasă decât ce ne-a băgat hoţul ăsta de uaita (waiter) sub nas!” Pe la ora şepte ne-a spus la toţi ceau deoarece la ait (eight) avea job de baibisita (babysitter) la sista (sister) lu’ bosul lu’ sor’-sa. Păcat! Îmi produsese atât de mult good time! The Benny Hill Show luase sfârşit!

Unii aduc argumente că romgleza e foarte firească şi că a adus-o computerul!!! Oare? Am mai avut noi cutremure lingvistice de genul acesta! Vă mai aduceţi aminte de „fripturision” şi „furculision”? Bine zicea bunica: „româneşte a uitat, altă limbă n-a învăţat, dar e poliglonţ…!” Nu avem destule cuvinte în limba română care să substituie invazia cuvintelor din import? Oare o fi snobism? Sper să ne treacă cât mai repede! Daca nu, vom ajunge să vorbim ca madam Feefee!

În încheiere aş vrea să comentez puţin despre limbajul simpaticele prezentatoare de la televiziunea română! În primul rând, remarc că adoptă un accent străin după cum le trece domniilor lor prin cap… că deh, aşa au învăţat de la un specialist bolnav de urechi cu care au luat lecţii de dicţie şi de limbi străine… Sau c-aşa e la modă… să o dai pe străineză! I-auzi fetelor! Ce e aia „Riu di Janeiru”, sau „Hose Manuel Barosu”? Barosu’ ca barosu’ că se mai găseşte şi pe la fierăriile noastre câte un ciocan mare, dar un se prea potriveşte chestia cu „riudijaneiru”! Dictionarul enciclopedic românesc îl scrie pe româneşte „Rio de Janeiro”! Sau dacă aşe vre muşchii dânsei să pronunţe „riudejaneiru” de ce nu zice şi „Lisboa”, sau „Maskva”, sau „Budapeşt”? Pardon me!? Că ni se răsucesc minţili şi devenim din ce în ce mai confuzi… tot de la T.V.! Apoi, dacă distinsele crainice ne poartă pe la inglişi, la „Landăn”, dăm acolo de Sfântu’ „Rajer Mur” (scris Roger Moore), care are un verişor la „Haliud” (Hollywood), pe „Dudli Mur” (Dudley Moore). Că şi golanii ăştia de engleji sunt aşa de tricky încât nu mai ştii cum să pronunţi corect. Păi dacă zic „Sior Roager Mor”, de ce nu pronunţă şi „Holiuod” sau „Broclin”?

Filo-americancele noastre de la teve sunt de pomină! Statul Arkansas îl pronunţă „Arcansou”? OK că aşa au auzit de la un yankeu fonfănit! Iar statului Missouri îi zic „Mizura”… de parcă ar avea ceva comun cu regretatul bard Arghezi… Că de la Miţura la Mizura e doar un pas… ca de la „crastaveţi” la castraveţi! Nu înţeleg cum se pronunţă corect această literă = W? Când eram mic şi făceam primele bastonaşe în caietu’ de caligrafie mi-a spus un fraier de învăţător că această literă în româneşte se citeşte „dublu ve”! Acum frumuşika de la ştiri îmi spune că e „dabăl iu”. Cică „Jorj Dabăliu Buş”! Măi, bată-l noroku de Buş! Atunci de ce nu pronunţăm şi „Papa Giovanni Ioannes il Ventitreesimo”, că şi Sfinţia Sa a avut un nume important pe firmamentul epocii moderne! Cel mai simpatic este pronunţat numele distinsului udemerist Márko Béla. Spicheriţele îl pronunţă „Morcobelo”… care pronunţat în mare viteză se înţelege „morcovelu”!

De ce-i zic românii oare, cântăreţei Tina Turner (nume care deriva din „to turn” – a răsuci), „Tina Tarner”… pronunţat şi de smekerii de la teve aşişderea? De ce nu Taina Tarner? Normalii îl pronunţă Tina Tiurnăr! Biata Marilyn Monroe e afectată şi ea de snobul accent romglez! Păi de ce o pronunţă ai noştri „Marlen Monro”… (or fi inflenţe de la Marlene Dietrich… care e o altă „mâncare de peşte”!) când e alles klar că mămika ei a botezat-i cu un nume compus din Maria şi Lina, adică în ingliş „Mari & Lyn” pronunţat „merilin”. Unii însă îi zic mai neaoş „Marlin”. Dupa câte ştiu „marlinul” e un peşte englezesc! Alţii îi zic „Merlin”! Dar nici ăsta nu se potriveşte… deoarece Merlin era numele pe care îl purta un vrajitor de pe vremea Regelui Arthur şi a Cavalerior Mesei Rotunde…

Aceste confuzii mă fac să îmi aduc aminte de un caz real întâmplat în Australia, când părinţii a doi gemeni, un băieţel şi o fetiţă, s-au dus la preot să îi boteze. Preotul fiind cam ameţit de licoarea lui Bachus (sau poate de foame! Sic!) i-a trecut în certificatul de naştere „Steak” şi „Kidney”, în loc Kate şi Sidney. „Steak and kidney” e numele unei populare tocăniţe din Ţara lui Oz! Şi termin… aducându-vă la cunoştinţă că cel mai mare oraş australian se scrie cu doi de igrec, adică Sydney, nu Sidney… care este nume, precum a lui Sidney Sheldon – scriitorul, sau a lui Sidney Poitier – actorul. Să ne citim de bine! Hooroo! Aşa se salută australienii…

Stan PĂŢITU Jr.
iunie 2011

S-ar putea sa iti placa si...

Pin It

4 thoughts on “Lectia de romgleza si alte dandanale lingvistice

  1. Esti de-a dreptu’ delicios :)) am ras o gramada :)) intr-adevar multe dandanale lingvistice ….si sper sa n-apucam sa vorbim ca madam Fifi :d :)) ….poate ea are cat de cat o scuza ca incerca sa invete limba cat mai bine, si repeta unele cuvinte? :d :-\

    • Aceasta categorie, “Povestile lui Stan Patitu JR”, este publicata de catre un roman cunoscut, plecat de ani buni peste hotare si care are un talent remarcabil in arta povestirii, astfel incat merita toate aprecierile!!!!

      • Stanley PATOOTY Jr 20 iulie 2011 at 5:54 - Reply

        Mă faci să râd nene Pititcule!
        Ai zis cumva “român cunoscut”!? Cunoscut de cine…? Poate de cei care citesc rubrica: “Aflăm de la… Inspectoratul Miliţiei…”!
        Iar “românaş”… Aşa o fi! Ca-n anecdota “Nea Nicu: Cum te cheamă pui de dac? O voce de copil: Atilla nene, Atilla!)

        Stanley Patooty bácsi
        :o

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *