MAMA LUI STEFAN CEL BUGETAR…

Pe o stradã îngustã, într-un bloc recent
Unde bate vântul si-i pe jos curent,
Tânãra nevastã plânge si suspinã
Cã-i opritã apa si nu e luminã.
Si cã la serviciu sotul ei iubit
A plecat la 6 si n-a mai venit.

Orologiul sunã noaptea jumãtate
Jos în bloc la poartã, oare cine bate?
– Eu sunt mamã soacrã, sunt fãcut covrig
Vin de la serviciu si sunt mort de frig!
Tânãra nevastã fuge sã-i deschidã
Însã din balcon, mama soacrã-i strigã:
– Ora e târzie, esti un derbedeu,
De nu ai chenzinã, nu-ti sunt soacrã eu !

– Nu sunt eu de vinã, soarta fuse crudã
Am muncit ca boul pe 50% …
Am venit acasã sã mã încãlzesc
Si sã fac o baie, sã mã odihnesc.
– Ai venit degeaba, îi rãspunse soacra
Fiindcã nu-i luminã si-i opritã apa!
Du-te la serviciu si de-o fi sã mori
Vine sindicatul cu-n buchet de flori…

S-ar putea sa iti placa si...

Pin It

2 thoughts on “MAMA LUI STEFAN CEL BUGETAR…

  1. ……buna treaba cu poezia ta….gata, ti-am “furat-o” maine le=o citesc si colegilor mei………sunt si eu in biet..bugetar…
    felicitari, urmaresc cu sufletul la gura fiecare postare…@};@};- @};-

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *