Mars de adio de Adrian Paunescu

Vazand recent pe ecrane o dezbatere politica mizera, mi-au venit in minte versurile lui Adrian Paunescu si am considerat ca sunt perfect relevante pentru vremurile ce le traim, asadar in loc sa comentez pe marginea emisiunii cu pricina, am ales sa ni le reamintim impreuna. Poetul surprinde in stilul sau caracteristic realitatea politica si reuseste sa evidentieze trasaturile generale ale actualei clase intr-un mod transant si intepator:

“La muncă, derbedei, că trece anul
şi vin ăilalţi şi-o să vă ia ciolanul.
Făceaţi pe democraţii cei cucernici,
Cristosul mamii voastre de nemernici.
Scuipaţi-vă-ntre voi cum se cuvine
şi-apoi convingeţi-vă că e bine.
C-aţi luat o ţară de mai mare dragul
şi i-aţi distrus averile şi steagul.
S-ajungem colonia de ocară
care-şi va cere scuze în maghiară.
Şi, prin complicităţi cu demoni aprigi,
aţi desfiinţat uzine , câmpuri , fabrici.
Şi, prin vânzări de ţară infernale,
aţi omorât cu voia animale.
La greul greu care mereu ne-ncearcă,
răspundeţi cu un greu de moarte, parcă.
Şi i-aţi găsit şi bolii un remediu
întoarceţi România – n Evul Mediu.
Ce căzături, ce târfe, ce mizerii,
v-aş desena cu acul, să vă sperii.
Dar voi nici sânge nu aveţi în vine,
ci credite din călimări străine.
Le ştiţi lui Hitler şi lui Stalin taina
şi-mpingeţi Bucovina în Ucraina.
Aşa cum ceilalţi, limpezească-i valul
s-au compromis negustorind Ardealul.
De unde sunteţi, mă, din ce găoace ,
cum v-au putut părinţii voştri face ?
Ce condimente le-au picat în spermă
de e trădarea voastră-atât de fermă ?
Aţi pus nenorocita voastră labă
pe-această tristă ţară Basarabă.
Şi vreţi cu-ameninţare şi cu biciul
s-o faceţi curva voastră de serviciu.
Mimaţi respectul pentru cele sfinte,
dar vindeţi şi pământuri şi morminte.”

S-ar putea sa iti placa si...

Pin It

One thought on “Mars de adio de Adrian Paunescu

  1. E timpul să plecați… (dupa mars asta urmeaza)

    E timpul să plecați, cât nu e prea târziu,
    Pân’ n-o simți săracul că-i jupuit de viu.
    I-ați inșelat credința vânzându-vă pe-un leu,
    Nu vă forțați norocul… ferească Dumnezeu…

    Cu toată bunătatea din sufletu-i flămând,
    E și el ca și voi, tot muritor de rând…
    Și el are răbdare… și-același Dumnezeu,
    Dar nu-ntreceti măsura punându-i greu pe greu.

    E timpul să plecați, v-am suportat destul.
    De-atâtea vorbe goale poporul e sătul.
    Se-aude din morminte blestemul lui Brucan,
    A expirat sorocul… și-a expirat în van.

    Ați stat la cârma țării de douăzeci de ani,
    Ne-ați luat pământuri, case, ne-ați jecmănit de bani.
    De fiecare dată venind cu gura mare
    Că vreți o altă viată, că vă doriți schimbare…

    Schimbare v-ați dorit, schimbare vrem și noi,
    Schimbare nu înseamnă… tot voi, în loc de voi.
    Mai sunt în talpa tării voinici cu-nvătătură,
    Nu gângăviți ca voi… și plini de incultură.

    Uitați-vă în jur, vă place ce-ați făcut ?
    De la păduri la fabrici pe toate le-ați vândut,
    Să vă clădiți palate, cu iz de pușcărie,
    Sunteți mai râu ca chelul de-i trebuia tichie.

    Cu paznici pe la porți, de cine vă e teamă ?
    Cine mai credeți voi că vă mai ia în seamă ?
    Nu sunteți Dumnezei, nici zeii din Olimp,
    Dar nu întindeți coarda… plecați cât mai e timp.

    Ieșiți și voi puțin prin lumea aia bună,
    Ca să simțiți și voi cum euro se-adună.
    În lumea aia-a voastră, cea plină de rahat,
    La care ne-ați vândut și ne-ați îngenuncheat.

    În care obligați ne ducem sărăcia
    Ca voi să puneți ghiara ușor pe România.
    Ne mor copii acasă din dorul de părinți,
    Iar voi ne vindeți tara, ca Iuda-n, doi arginți.

    De-o jumătat’ de viată vă tot plătim simbrie,
    Cealaltă jumătate ne-ați dat-o-n datorie,
    Și-n timp ce noi plătim… voi huzuriți ca zbirii,
    Ați dus sărmana tară la limita pieirii.

    E timpul să plecați, lăsați-ne pe noi…
    Destinul prost să fie… dar nu făcut de voi.
    Voi știți să locuiți doar în afară legii,
    Să adunați prin furt averi și privilegii.

    V-am acceptat prea mult, ce ironi-a sorții,
    Pe voi, ce-ați luat… și revoluția și morții.
    Doar nu cumva vă vreți istoriei eroi,
    S-ar rușina, sunt sigur, istoria cu voi.

    Iar voi, clevetitorii, pe screen sau cu condeie,
    Ce-ați tot suflat în foc, când ei v-au dat scânteie,
    Treziți-vă, e timpul, cu toți, această tară
    S-o scoatem din rușine, din ură și ocară.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *